Dimineata…(to be continued)

As vrea sa ma trezesc intr-o dimineata racoroasa de toamna intr-un pat strain, dar atat de familiar.Sa imi scutur usor corpul iar genele sa mi se dezlipeasca intr-o incercare diafana de a capta primele raze ale soarelui.Primele raze de soare nu o sa le privesc prin geamul micii noastre incaperi, ci chiar in ochii tai intredeschisi, care oglindesc adevaratul miracol al vietii.Sa ma ridic in cea mai cumplita liniste, doar pentru a-mi pozitiona corpul si chipul astfel incat sa pot sa te privesc indelung, fara ca acest lucru sa iti tulbure somnul.Sa iti simt respiratia sigura, dar blanda si sa te mangai usor pe tample…O suvita rebela din parul tau frumos sa imi atinga degetele si sa imi dea fiori.Multitudinea de senzatii ce imi invadeaza corpul si imi starneste cateva lacrimi de fericire ma va face sa iti sarut tamplele  in cel mai delicat mod posibil.

As putea sa te privesc asa la nesfarsit iar infinitul sa mi se para doar o iluzie…si sa iti veghez somnul.Contemplandu-te in zorii diminetii, mi-as regasi in tine toate visele de iubire, sperantele si emotiile care de cele mai multe ori nu pot fi descrise in cuvinte.As simti ca sufletul mi se inalta si paseste intr-o alta dimensiune, cuprinsa de dragoste, de generozitate, incredere, unde suferinta nu exista.Toate trairile mele cele mai intime, de la inceputul vietii pana la sfarsit se vor regasi in liniile palmelor tale si voi sti ca destinul imi este pecetluit.De un zambet, o mangaiere, de o cafea bauta impreuna,de o plimbare prin ploaie, de cateva lacrimi varsate intr-o noapte de vara, de toate cuvintele care nu le-am spus si ne-au ramas in suflet, de tot ce insemni tu si tot ce insemn eu.